Începând cu celebra întâlnire de la Reykjavík dintre Reagan şi Gorbaciov, preocupările majore ale umanităţii şi cetăţenilor lumii ce urma să vină, indiferent de rasă, ţară, etnie, vizau aflarea şi promovarea căilor ce permiteau descătuşarea din îmbrăţişarea mortală a celor două blocuri ideologice adversare angajate în proiectele de tranşare a supremaţiei mondiale prin libertatea capitalului şi democraţie sau prin internaţionalism proletar şi democraţia bazată pe absenţa proprietăţii.

Se ajunsese la momentul ruperii de o simbolistică a sărăciei egale, devenite ambarasantă printr-o stare de băltire sufocantă, ce părea imposibil de reanimat în condiţiile unui sistem politic incapabil – în ciuda măreţelor realizări trâmbiţate – să asigure un nivel de existenţă acceptabil, în timp ce Occidentul capitalist reuşea să genereze impresia, chiar convingerea unei pieţe de consum suprasaturate, la care aveau acces chiar şi nefericiţii sorţii.

Stupefiant prin forţa de perpetuare – în timp şi la nivelul memoriei colective româneşti şi nu numai –, nimănui nu părea a-i da prin gând să-şi consume tentaţiile comparative privind nivelul de trai cu ţările Americii Centrale şi Latine, tot aparţinătoare lumii democratice, catolice, angajate pe proiect de dezvoltare democratică sau măcar cu situaţiile din Portugalia, Grecia şi Turcia, încă comparabile la acea dată cu nivelul de dezvoltare al României. Nu, pentru majoritatea românilor, indiferent de condiţia lor educaţional-culturală, geografiile de raportare erau Germania, Franţa, SUA, Marea Britanie şi, în cel mai rezonabil caz, Austria. (va urma)

 

2018-03-30 11:00:04