Ioan Talpes - Pescar pe apa Sâmbetei
  • Acasă
  • Despre noi
  • Breviar laic
  • Dosarele lui Talpeş
  • Amintiri din viitor
  • Miscellanea
Ioan Talpes - Pescar pe apa Sâmbetei
Acasă
Despre noi
Breviar laic
Dosarele lui Talpeş
Amintiri din viitor
Miscellanea
  • Acasă
  • Despre noi
  • Breviar laic
  • Dosarele lui Talpeş
  • Amintiri din viitor
  • Miscellanea
Breviar laic

Disponibilităţile condiţiei umane

trecerea timpului şi relativitatea

 

Tot ce este dat a fi definitiv se consumă în continui implozii, explozii ori surpări, nevoie de creşteri şi degradări.

Nu provocaţi limitele doar în speranţa găsirii dăinuirii!

Relativitatea Materiei, a Timpului şi a Spaţiului ne îndrituieşte a spera şi în perpetuarea minunii însufleţirii elementelor.
Chiar dacă nu suntem şi nu vom fi niciodată în măsură de a o înregistra. Mă refer la disponibilităţile CONDIŢIEI UMANE.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
La Adevărul Live

Cetăţeni ai Europei unite?

Din emisiunea de la Adevarul Live, difuzată la 1 decembrie 2016, 2017, socul nationalismului in Europa

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

1989, România, Panama şi globalizarea

Capturarea dictatorului Noriega

Manuel Noriega, în custodia agenţilor DEA

„Revoluţia română” transmisă în direct şi exerciţiul desantului anti-Noriega au deschis drumul acomodărilor acceptabile într-o lume bipolară, pregătită şi hotărâtă să accelereze, chiar şi dincolo de principii şi angajamentele internaţionale, asumate la acea vreme, programul de globalizare.
În România şi în Panama s-au pus primii ţăruşi ai unei noi lumi, prin abordarea la baionetă a unor formule de comportament pretins statal, uitându-se faptul că valul se propagă de la un mal la celălalt ţărm.
Desigur, jocul acomodărilor şi al „lecţiilor” a intrat într-o succesiune dificil de prevăzut, omul având, spre deosebire de celelalte componente ale lumii animale, abilitatea de a se produce şi reproduce ca individ, ceată, turmă, popor şi stat.
Noi am reacţionat pe principiul cutremurelor, inundaţiilor şi migraţiilor, singurele lecţii perene ale experienţei româneşti.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Românii şi sincronia cu Occidentul

Noi, ca popor, am reuşit să fim concomitenţi, deşi marginali, cu evoluţia Occidentului, până la sfârşitul secolului al şaptesprezecelea. Începând cu secolul optsprezece, pe măsura sporirii controlului otoman şi a perpetuării formelor de administrare şi proprietate, dar mai ales ca urmare a unei profunde „orientalizări” în mentalităţi a elitelor, prin influenţă şi împământeniri fanariote, am început, odată cu secolul Luminilor, să ratăm racordarea la marile dezbateri şi revoluţii ale timpului în materie de spirit şi cultură.

Cel mai dur se vor simţi întârzierile în materie de educaţie şi efectele needucării în limba română, învăţământul, destinat doar protipendadei, predându-se în limbile greacă, franceză şi germană.

Cu scrierea chirilică şi greacă în administraţiile Moldovei şi Munteniei, ca şi în sistemul bisericesc, cele două Ţări Române se aflau, la începutul secolului XIX, într-o criză identitară corespunzătoare pe deplin situaţiei geopolitice din zonă şi confruntărilor geostrategice, pentru care reprezentau o miză directă, fiind tratate ca moşteniri ale „omului bolnav”.

Într-o stabilitate relativă, după războaiele austro-otomane din prima jumătate a secolului XVIII – să nu uităm anii 1719-1736, când şi Oltenia a intrat sub control austriac, nu fără urme şi astăzi evidenţiabile –, Transilvania şi-a continuat evoluţia în formulele social-economice caracteristice etapei anterioare, românii reprezentând populaţia majoritară, tolerată în statut de iobagi, supuşi în continuare prevederilor codului lui Werboczi.
Şi, aşa, cu aceste condiţionări şi determinări, am intrat în secolul revoluţiilor burghezo-democratice.

Fără burghezie proprie şi cu democraţiile altora.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
La Adevărul Live

Naţional şi ortodoxie

 

Din emisiunea de la Adevarul Live, difuzată la 1 decembrie 2016, 2017, socul nationalismului in Europa

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Programare genetică

Programare genetică

De la şi începând cu Adam şi Eva, mai precis cu reuşita şarpelui, a fost angajat programul sexual.
Toate componentele ce se dezvoltă şi consumă sunt generate şi dezvoltate pe un înscris genetic marcat prin cromozomi, evoluţia acestora nefăcând altceva decât să genereze concretizările unor înscrisuri intrate în logica aleatoriului.
Vezi cazul cetăţeanului american care, la 42 de ani, în urma unui accident, a devenit matematician, deşi nu a avut vreodată o conexie cu această ştiinţă.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Întrebare

Există, astăzi, o majoritate românească convinsă că nepoţii noştri, încă nenăscuţi, s-au săturat de România şi ne-au lăsat-o pentru a o prăpădi?

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Perceperea globalizării

Câţi dintre noi, trăitorii acestor timpuri, privim lumea în perspectiva a douăzeci de ani?

Este o întrebare absolut necesară pentru a ne putea apropia de un răspuns cât de cât acceptabil, atunci când îi judecăm pe predecesorii noştri de acum 24 de ani, de acum 66 de ani sau de acum 1 900 de ani.

Ce retardaţi penibili!

N-au priceput nimic din mersul lumii spre globalizare.

Mă refer, desigur, la acei de atât de penibilă memorie traci şi daci.

Nici egiptenii, grecii, perşii sau romanii nu par a fi mai corespunzători perceperilor actuale.

Poate doar prin nişte ziduri dărâmate, statui şi picturi şterse.

Gândiţi-vă la Uruk, oraşul construit de Ghilgameş, pentru a mai avea ce bombarda şi jefui şi astăzi.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Comunismul şi prostia agresivă

„A venit apoi comunismul, care ne-a nenorocit pe toţi.”

Am reprodus cuvintele unei distinse comentatoare de televiziune.

Doamna respectivă nici nu-şi poate imagina natura ipostazelor existenţei bunicilor săi, considerând mizeria specifică doar comunismului.

Până la un moment, mi-am imaginat că, la români, nefericirea se naşte din sau se bazează pe incalificabila toleranţă faţă de prostie, în general, şi de purtătorii acesteia, în special.

Mai ales faţă de proştii agresivi.

M-am înşelat şi în acest caz. Nu numai că tolerăm prostia, ci îi şi promovăm pe proştii agresivi, în speranţa că vom reuşi să-i manipulăm, folosindu-le incapacitatea de a ne organiza şi guverna.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Istorie

Războiul cu Securitatea

Marele dezastru nu a fost declanşat de purtătorii stindardelor partidelor relansate sau de cele nou constituite.

Războiul a pornit între implanturile securiste ale fiecărei noi identităţi politice.

Angajându-se o astfel de abordare, fruntaşii politici au înţeles şi au descoperit cheia „jocului”. Era o mare greşeală războiul cu Securitatea. Securiştii buni sunt cei alături de noi. Aceasta a fost lozinca şi lovitura a fost dată de partidele istorice. Nu ce a fost. Ce va veni şi cum vei reuşi.

Aşa s-a ajuns la formarea şi recuperarea securiştilor compromişi sau eliminaţi.

De fapt, vom asista la lupta pentru recuperarea condiţiei de jucători. Până în 1996, se va derula una dintre cele mai interesante etape de adaptabilitate, atât din partea jucătorilor politici, cât şi din aceea a grupurilor de interese ale Securităţii, care încep să devină tot mai eficiente în capacitarea unor poziţii de control, în afara serviciilor nou constituite.

Pe fond, eram martorii unui proces ce se va desfăşura, de la acapararea până la confiscarea jocului politic, pe considerente ce ţineau de interese individuale sau de grup, tot mai implicate în zona economicului.

Pas cu pas, lucrurile se îndreaptă spre una dintre cele mai complexe situaţii, care îşi pune amprenta în plan internaţional, inclusiv în acela al perceperii situaţiei din România.

Pe parcursul anilor care au urmat, în special odată cu „guvernarea Constantinescu”, s-a ajuns la constituirea unor grupuri de foşti securişti, cu legături demonstrabile la nivelul conducerii serviciilor, care, prin intermediul influenţei asupra acestora, au reuşit să-şi valorifice „cunoaşterile” în materie de „economie”, fostă socialistă, intrată în procesul de privatizare forţată.

După „lichidarea” conturilor, contractelor, mărfurilor pe care industria, fostă socialistă, nu a mai „ştiut” cum să le recupereze, întrucât tot nu aparţineau întreprinderilor, încă garantate şi plătite de stat, care oricum prin ministerele total reorganizate şi reîncadrate au pierdut controlul „debitelor”, mai ales în planul soldurilor, a urmat „marea privatizare”.

Aşa, sub presiunea continuă a „străzii”, se merge de la o zi la alta spre stări paroxistice ale democraţiei şi libertăţii puerile.

Totul, pe fondul nevoii de calmare şi controlare a situaţiei politice, economice şi financiare „a ţării” tot mai compromise.

Reconstituirea serviciilor, în loc să permită o preluare a controlului, a generat scandal după scandal, atac după atac, toate având drept scop crearea unei stări de spirit marcate de totală neîncredere şi, cu precădere, de generarea unei totale discreditări faţă de cei care continuau să creadă că menirea lor era de a proteja interesele statului, prin protejarea bunurilor publice şi individuale.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Page 1 of 212»

Caută pe blog

Pagini

  • Amintiri din viitor
  • Breviar laic
  • Despre noi
  • Dosarele lui Talpeş
  • Miscellanea

Categorii

Articole recente

  • Noi şi ei, ei şi noi
  • Românii şi viitorul
  • Aristotel, democraţia şi barbarii
  • Anul 1000 şi câmpul de luptă (II)
  • Anul 1000 şi câmpul de luptă (I)

Etichete

al Doilea Război Mondial anul 1000 Anul 1989 Bazinul Carpatic Bizanţ CAER capital Ceauşescu China comunism decembrie 1989 democraţie Dumnezeu evrei Formarea poporului român globalizare Gorbaciov Helmuth Kohl imperiu Imperiul roman istorie legendă libertate manipulare Marea Neagră natiune naţionalism Occidentul percepere popoare Poporul Ales predictibilitate români România românii Războiul Rece socialism şi capitalism Tratatul de la Varşovia trecut Turnul Babel Uniunea Sovietică URSS viitor înstrăinare învinşi şi învingători

Arhive

  • noiembrie 2018
  • septembrie 2018
  • august 2018
  • iulie 2018
  • iunie 2018
  • mai 2018
  • aprilie 2018
  • martie 2018
  • februarie 2018
  • ianuarie 2018
  • decembrie 2017
  • noiembrie 2017
  • octombrie 2017
  • septembrie 2017
  • august 2017
  • iulie 2017
  • iunie 2017
  • mai 2017
  • aprilie 2017
  • martie 2017
  • februarie 2017

Mesager

Dacă vreţi să corespondaţi cu autorul, completaţi formularul de mai jos.

O naţiune nu are nicio şansă de a se dezvolta fără un program comun care să o definească şi să o caracterizeze în configuraţia geostrategică, economică, financiară şi culturală. Altfel, indiferent ce încă mai visăm, ne vom destructura în părţi ale altor proiecte şi programe naţionale, capabile să se exprime, să se susţină şi să progreseze.

© Ioan Talpeş, 2016