Ioan Talpes - Pescar pe apa Sâmbetei
  • Acasă
  • Despre noi
  • Breviar laic
  • Dosarele lui Talpeş
  • Amintiri din viitor
  • Miscellanea
Ioan Talpes - Pescar pe apa Sâmbetei
Acasă
Despre noi
Breviar laic
Dosarele lui Talpeş
Amintiri din viitor
Miscellanea
  • Acasă
  • Despre noi
  • Breviar laic
  • Dosarele lui Talpeş
  • Amintiri din viitor
  • Miscellanea
Breviar laic

Tehnica preparării produselor de alambic

Încep să cred că cea mai semnificativă, cea mai profundă, cea mai durabilă moştenire a marilor imperii nu o reprezintă sintezele culturale şi civilizaţiile, ci tehnica preparării produselor de alambic, care le-au asigurat combustia ofensivelor. Asta chiar şi în situaţia că ne referim la reuşitele programelor lingvistice, impuse unor geografii uriaşe.

Sesizăm, acestea fiind spuse, indiferent de posibilele amendamente, că whisky-ul are mai mulţi adepţi decât engleza şi că vodca este mult mai răspândită decât rusa.

Doar chineza depăşeşte performanţele mao-tai-ului.

Oricum am gândi, orice am simţi, este greu să trecem peste o concluzie: deprinderile rămân mai puternice decât înfăptuirile.

 

2017-09-30 13:00:12
FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Neîmplinirile românilor

Nu încerca să înţelegi neîmplinirile românilor.

De fiecare dată, vei afla că n-au reuşit deoarece au fost şi au rămas singuri printre nevoi şi obligaţi să reziste răutăţilor neprietenilor.

Chiar şi acceptând această concluzie, vei ajunge să sesizezi că doar acela care reuşeşte să-şi poarte singur de grijă are dreptul la prieteni adevăraţi. Dacă ceri mereu fără să dai, să nu te miri când ceilalţi reuşesc să-ţi ia şi ce mai ai.

 

2017-09-29 12:00:43
FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Marea problemă

Photo by Rob Schreckhise on Unsplash

 

Marea problemă nu ţine de faptul că nu ştiu şi – în mod firesc – nici nu pot.

Dezastrul vine din faptul că îşi imaginează că ştiu şi sunt convinşi că pot.

 

2017-09-28 13:00:11
FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Românii se îndreaptă spre sfârşit

Photo by James Pond on Unsplash

„Dacă îţi cunoşti inamicul şi pe tine însuţi, nu va trebui să te temi de rezultatul a o sută de lupte.

Dacă te cunoşti, dar nu cunoşti inamicul, pentru fiecare victorie reuşită vei avea şi o înfrângere.

Dacă nu cunoşti inamicul şi nici pe tine însuţi, vei fi înfrânt în toate luptele.”

(Sun Tzu, Arta războiului, cap. 3)

Citându-l pe Sun Tzu, nu poţi să nu înţelegi că românii se îndreaptă spre sfârşit.

Noi am rezolvat mai simplu aceste fascinante judecăţi ale celebrului strateg.

Nu cunoaştem alţi inamici decât pe cei dintre noi.

Guvernările actuale ne scutesc, chiar ne obligă să ne uităm inamicii.

Ca şi cum aceştia nu ar exista.

Oricum, suntem departe de a-i cunoaşte.

 

2017-09-27 13:00:29
FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Grânarul Europei

Photo by Julia Bielawska on Unsplash

Trăiesc, an de an, condiţia abuzatului intelectual, în mod repetat, de o formulare lingvistică ce pare a reprezenta însăşi condiţia neamului românesc, rătăcit prin tranziţie.

„România a fost, în perioada interbelică, grânarul Europei! Ce vremuri, domnule!”

Nu, domnule!

Eram doar „porumbarul” Europei, din motivele atât de bine cunoscute ce ţineau de nevoia ţăranilor de a rămâne în relaţii nemijlocite cu singurul domeniu concurenţial în care românii se aflau în fruntea Europei: nivelul de răspândire a podagrei.

 

2017-09-26 13:00:56
FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Condiţia naţională (III)

Vom înţelege cu toţii că, odată acceptată convenţia limbii comune, ne vom dizolva într-un proiect comun, renunţând cu toţii la condiţia sistemului, inclusiv a celui mai puternic şi eficient?

Mă refer şi la sistemele de reţea.

Până astăzi, din experienţa evoluţiei istorice, se poate constata fenomenul de absorbţie materializat prin dizolvarea elitelor.

Cum românii au avut doar elite reduse numericeşte, în toate perioadele evoluţiei lor istorice, procesul de absorbţie n-a afectat substanţa unui popor rămas să-şi consume subdezvoltările în afara geografiilor progresului.

Acum, am ajuns la momentul când dezvoltaţii au nevoie, pe lângă creiere, şi de servanţi, omenirea intrând într-o nouă etapă a reformulărilor de sistem, satul informaţional profilându-şi tentaculele în atmosfera tuturor căminelor, indiferent de longitudine sau latitudine.

Mai rămân credinţele şi simţămintele.

Pentru aceia care le au.

 

2017-09-25 13:00:40
FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Condiţia naţională (II)

Cu o moştenire literară subsidiară marilor curente ale timpurilor ce au precedat-o, cu puţine reuşite ştiinţifice şi tehnice – branduri dificil sau chiar imposibil de revendicat –, simţim cum caracteristicile lingvistice sau religioase au început să ne apară variante de blocaj în calea resurecţiilor individuale – de cetăţeni ai lumii – la care considerăm că avem dreptul. Nu doar toţi, ci mai ales fiecare.

Ajunşi la un astfel de moment, nu este de mirare că înstrăinarea a început să apară drept cea mai mare şansă a tinerilor intraţi pe calea de a se lepăda de condiţia de român.

Să fie vorba de o înstrăinare prin absorbţie, evident mult mai acceptabilă/profitabilă decât cele anterioare, bazate pe subordonare şi impunere de sistem?

Să fi ajuns cu toţii – omenirea în ansamblul ei – la momentul în care relaţionarea dintre popoare şi geografii va avea la bază principiile şi regulile stabilite de Dumnezeu?

Destructurând sau dizolvând sistemele ce au determinat şi polarizat limbi şi religii, culturi şi civilizaţii, vom ajunge la o formulă universal valabilă, în măsură să ne convingă de intensitatea, lealitatea şi onestitatea universalismului propus. (va urma)

 

2017-09-24 13:00:53

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Condiţia naţională (I)

Trăim, fiind conştienţi sau nu, etapa trecerii de la condiţia de stat naţional la societăţi mai mult sau mai puţin conştiente şi purtătoare de condiţie naţională.

După ce am reuşit, cu mare întârziere istorică, să edificăm, pentru nici douăzeci de ani, formula statului naţional unitar, continuat în varianta ciuntită etnic şi teritorial a formulei populare, proclamată apoi socialistă, ne-am aflat la momentul asumării libertăţii individuale, nu numai într-o situaţie fragilă, ci şi într-o condiţie lacunară în afara lumii religioase – ortodoxe –, marcată de o profundă nevoie de adaptare la condiţia relaţionărilor comunitare, mult diferită de cea statală.

Precarităţile existenţei româneşti, într-o geografie determinant controlată de alte popoare şi state, ne-au limitat şi marginalizat memoria comună a faptelor trecutului, propunându-ne, chiar impunându-ne condiţia unei existenţe aflate în subsidiarul tuturor faptelor şi actelor cu drept de referinţă în memoria spectaculoasă ce se impune consemnărilor lui Clio.

Astfel, în condiţiile unui compendiu limitat de fapte ale trecutului, cu o mitologie profund dedicată vieţii pastorale, chiar dacă uneori profilată în tentaţii cosmogonice, atingând uneori limitele miticului, fără a genera argumentele istoricului, a fost dificil să se promoveze un discurs politic atât de necesar în demersul spre o lume comună, nu numai în ceea ce ne propunem să fie, ci şi în aceea a rădăcinilor. (va urma)

 

2017-09-23 13:00:13

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Mahala

Ne consumăm tentaţia penibilului, predându-ne spiritului şi condiţiei de mahala.

Nu există domeniu de acţiune sau formulă de sistem în afara mizeriei generalizate, decorate agresiv-mitocănesc cu opulenţe specifice, deja, mahalalei româneşti.

Ne consumăm astfel în nevoia de a reuşi să încropim şi noi un centru în măsură de a ne organiza şi stabiliza.

Fără a observa că şi dacă am reuşi să polarizăm un centru, acela este conceput a se dezvolta marginal; colateralii nu pot genera decât mahala.

 

2017-09-22 13:00:50
FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Nevoia de religie

Celebra expresie privind nevoia de religie pentru perpetuarea umanităţii în secolul XXI nu se referă atât la formulele religioase de exprimare ale oamenilor, cât, cred eu, la nevoia acestora de a găsi o logică, o doctrină care să exceadă perpetuarea tentaţiilor de confruntare într-o lume aflată la graniţa tuturor fisiunilor şi fuziunilor.

„Religios” ori nu, secolul douăzeci şi unu se va consuma tot în căutare de Dumnezeu.

 

2017-09-21 13:00:06
FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Page 1 of 3123»

Caută pe blog

Pagini

  • Amintiri din viitor
  • Breviar laic
  • Despre noi
  • Dosarele lui Talpeş
  • Miscellanea

Categorii

Articole recente

  • Noi şi ei, ei şi noi
  • Românii şi viitorul
  • Aristotel, democraţia şi barbarii
  • Anul 1000 şi câmpul de luptă (II)
  • Anul 1000 şi câmpul de luptă (I)

Etichete

al Doilea Război Mondial anul 1000 Anul 1989 Bazinul Carpatic Bizanţ CAER capital Ceauşescu China comunism decembrie 1989 democraţie Dumnezeu evrei Formarea poporului român globalizare Gorbaciov Helmuth Kohl imperiu Imperiul roman istorie legendă libertate manipulare Marea Neagră natiune naţionalism Occidentul percepere popoare Poporul Ales predictibilitate români România românii Războiul Rece socialism şi capitalism Tratatul de la Varşovia trecut Turnul Babel Uniunea Sovietică URSS viitor înstrăinare învinşi şi învingători

Arhive

  • noiembrie 2018
  • septembrie 2018
  • august 2018
  • iulie 2018
  • iunie 2018
  • mai 2018
  • aprilie 2018
  • martie 2018
  • februarie 2018
  • ianuarie 2018
  • decembrie 2017
  • noiembrie 2017
  • octombrie 2017
  • septembrie 2017
  • august 2017
  • iulie 2017
  • iunie 2017
  • mai 2017
  • aprilie 2017
  • martie 2017
  • februarie 2017

Mesager

Dacă vreţi să corespondaţi cu autorul, completaţi formularul de mai jos.

O naţiune nu are nicio şansă de a se dezvolta fără un program comun care să o definească şi să o caracterizeze în configuraţia geostrategică, economică, financiară şi culturală. Altfel, indiferent ce încă mai visăm, ne vom destructura în părţi ale altor proiecte şi programe naţionale, capabile să se exprime, să se susţină şi să progreseze.

© Ioan Talpeş, 2016