Schema formării popoarelor moderne – primul marcaj de sistem universal
Amprenta definitorie peste cadrul major instituit în dezvoltarea Imperiului Roman pe cele două formule generatoare şi comunicatoare de sistem latino-elenistic, supus formulelor lingvistice, etnice şi tribale introduse şi supuse – „grecizarea Romei” – prin fabuloasa civilizaţie elenistică – şi aceasta, la rândul ei, o simbioză elaborată pe şi din fonduri lingvistice diverse, forţate procesului de sistematizare proiectat de Alexandru şi continuat de urmaşii statali ai imperiului său – a oferit un cadru extraordinar de asociere şi sinteză latinilor şi latinizaţilor prin impact cultural şi limba franca oferită.
Roma cuceritoare a Balcanilor şi Orientului nu poate fi concepută fără fabuloasa atracţie a civilizaţiei elenistice asupra încă barbarilor latini. S-ar greşi profund dacă nu s-ar lua în calcul faptul că civilizaţia greco-elenistică s-a impus în primul rând lingvistic, cucerind cultural elita romană şi nu numai, întregul cadru administrativ şi militar.
Pe acest fond de percepere şi comunicare, se produce, pe parcursul a două secole, de dinainte şi de după naşterea lui Iisus, un proces de sinteză cu determinări elenistice în Balcani şi Orient, geografia moştenitoare şi continuatoare a procesului angajat de Alexandru cel Mare, cu atragerea şi influenţarea, inclusiv la nivel lingvistic, a elitelor sistemului imperial roman cuceritor.
Asumarea zeităţilor elenistice, deja dominante în Orient, oferă procesărilor angajate în geografiile imperiale cadru generator de amalgamări şi sinteze într-o proiecţie comună autoargumentabilă din nevoia comunicării unui mixaj proiectat militar, economic-comercial şi, tot mai sintetizat, cultural.
În cadrul celor două componente structurale ale noii lumi angajate într-o simbioză evidenţiabilă în parametrii majori de raportare, se detaşează, tot mai clar, lumea iudeilor-evreilor, promotoarea unui proiect singularizat printr-o opţiune religioasă definitorie cadrului etnic ce se impune în proiecţie culturală naţională.
Fondul experienţelor egiptene, mesopotamiene şi persane, cu prelungirile „coloniilor” constituite pe sistemul reţelei, în toate zonele emergente economic şi militar, au oferit evreilor un cadru larg de exprimare şi dezvoltare, în timp ce religia monoteistă cu fond coparticipativ le-a conferit o poziţionare singularizabilă identitar până la nivelul familiei şi indivizilor pe proiect-tronson opozabil lumii aflate în mixaj religios şi lingvistic.
(din Al optulea breviar laic, carte în curs de apariţie)
2017-10-31 13:00:22