Ioan Talpes - Pescar pe apa Sâmbetei
  • Acasă
  • Despre noi
  • Breviar laic
  • Dosarele lui Talpeş
  • Amintiri din viitor
  • Miscellanea
Ioan Talpes - Pescar pe apa Sâmbetei
Acasă
Despre noi
Breviar laic
Dosarele lui Talpeş
Amintiri din viitor
Miscellanea
  • Acasă
  • Despre noi
  • Breviar laic
  • Dosarele lui Talpeş
  • Amintiri din viitor
  • Miscellanea
La Adevărul Live

Ioan Talpeş, fost şef al SIE: Nu scutul defensiv i-a supărat pe ruşi

Ioan Talpeş, fost şef al SIE: Nu scutul defensiv i-a supărat pe ruşi, ci faptul că NATO a făcut pentru prima dată o demonstraţie că România contează

7 septembrie 2018, 11:39 de Cristian Unteanu

Fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe, generalul (r) Ioan Talpeş, a vorbit, la Adevărul Live, despre modul cum e percepută România de partenerii occidentali, declaraţia eurodeputatului Renate Weber şi scutul antirachetă de la Deveselu.

„Hai să fim serioşi. Dacă cineva ia în seamă declaraţia doamnei Weber (n.r.- eurodeputatul Renate Weber), atunci trebuie să pornească de la sorgintea politică a domniei sale. Dânsa a fost la începuturi o ecologistă. Eu nu cred că s-a desprins prea mult de această condiţionare a existenţei sale politice. Toţi ecologiştii sunt împotriva bombelor, rachetelor. Ea încearcă să trateze problema într-o abordare care pentru mine e suprinzătoare. Să spui că dăm bani în neştire pe ceva pe care noi nu am dat înseamnă ceva. A doua: dacă nu-şi dă seama că la ora actuală şi la nivelul de armamente utilizabile la momentul actual nu există decât nişte surse mondiale, atunci nu-şi dă seama. Aceste lucruri au fost negociate, cu offset-uri, de care tot noi nu ne-am ţinut“, a declarat Ioan Talpeş despre declaraţia eurodeputatului Renate Weber, cea care a afirmat că România „i-a stârnit pe ruşi când a instalat scutul de la Deveselu“.

„Cât priveşte partea cealaltă, nu vreau să mă gândesc şi nici nu vreau să spun ce spun ca istoric de lumea din care vine doamna Weber, pentru că s-ar ajunge la alte concluzii. Nu scutul defensiv i-a supărat pe ruşi, ci faptul că pentru prima dată NATO făcea o demonstraţie că se află şi în România şi că România contează ca membru al NATO. Dacă nu sesizezi, nu trebuie să te superi că alţii te vor clasifica într-o formulă de alt parti pris“, a continuat fostul şef al SIE.

De asemenea, Talpeş a punctat faptul că România trebuie să-şi respecte angajamentele în cadrul NATO. „Am spus-o de multe ori aici şi aţi spus-o şi dumneavoastră. Nu se poate dacă nu-i dai p-ăia 2% (…) Aud declaraţii despre rachete balistice la Deveselu. Şi, ălă e ministru? La dânsul se iartă. De ce? Pentru că e un ministru pus politic. Nu prea a înţeles el ce este cu rachetele“, a mai afirmat fostul şef al SIE.

Imaginea României în Occident

Nu în ultimul rând, Ioan Talpeş a vorbit de modul cum a fost prezentat protestul diapsorei din 10 august şi violenţele de atunci.

„Nu putem să nu ţinem cont de faptul că nu părerile noastre concordă sau concură, cu ceea ce este imaginea despre noi, despre România, care se află în faţa unui moment de excepţia, aceea de a fi nominalizată de preşedinte al Consiliului UE. Acest moment e unul de examinare. Cred că România a ajuns în nişte situaţii sau a fost împinsă în nişte situaţii pentru a vedea dacă poate să le rezolve şi cum le rezolvă (…) Dacă se ajunge la concluzia a ceea ce crede „Washington Post”, că în România a fost aproape măcel şi că un regim democratic nu poate face aşa ceva şi că nu e acceptabil ca 400 de demonstranţi paşnici să fie asaltaţi cu tunuri de apă, poziţia României e deja tranşată“, a completat fostul şef al SIE.

O întrebare simplă cu un răspuns ce poate fi ghicit în avans?

Absolut deloc. Căci mesajele sunt extrem de complexe, tocmai fiind parteneriatul nostru strategic cu SUA este luat foarte în serios şi, ca atare, situaţia din România este monitorizată cu foarte mare atenţie. Iar semnalele sunt câteodată extrem de dure, cum ar fi, spre exemplu, un articol apărut în The Washington Post, publicaţie ce are în mod tradiţional surse excelente din cadrul Departamentului de Stat.

Şi iată ce scriau ei după evenimentele violente din 10 august de la Bucureşti:

„Guvernul corupt al României a recurs la forţa brută, ca răspuns la protestele organizate împotriva atacului său asupra statului de drept. După ce zeci de mii de oameni s-au adunat în centrul Bucureştiului pentru a cere demisia Guvernului, forţele poliţiei au organizat atacuri cu tunuri de apă, gaze lacrimogene şi bastoane, lovind violent pe protestatarii paşnici, pe jurnalişti şi chiar pe mai mulţi cetăţeni israelieni. Peste 400 de oameni au fost răniţi, ceea ce reprezintă o cifră şocantă pentru o ţară care este membru al Uniunii Europene şi al NATO… Democraţia din România are nevoie de ajutor din partea liderilor UE şi a altor democraţii occidentale, inclusiv din Statele Unite ale Americii. Comisia Europeană ar trebui să mărească presiunea asupra Guvernului pentru a anula sau chiar pentru a amenda drastic noile legi. Iar Administraţia Trump ar trebui să-i sancţioneze pe oficialii români implicaţi în cazuri de corupţie şi în actele de violenţă împotriva demonstranţilor paşnici”.

Urmăriţi înregistrarea live aici:

Ce mesaje transmit americanii pentru România?

 

2018-09-11 11:00:54
FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Omenirea, astăzi

De la nonculturi, la spaţii folclorice, geografii culturale şi civilizaţii globale, omenirea le cuprinde, astăzi, cu bunăvoinţă pe toate şi pe fiecare în parte.

Să fie o asemenea întocmire posibilă şi în continuare? Oare?

 

2018-09-10 13:00:59
FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Rusia şi programul de supremaţie mondială

Rusia şi cele trei mari curente ale programului de supremaţie mondială:

–   ortodoxismul – cu moştenirea bizantină transferată în a Treia Romă

–   panslavismul – cu proiecţia supremaţiei rasei slave, capabile să genereze un nou program

–   comunismul – nu numai viabil, ci şi îndeajuns de puternic pentru a angaja lupta pentru supremaţia mondială.

Comunismul, faza de după stabilirea proiectului naţional printr-o extensie ce viza capacitatea unei majorităţi defavorizate la nivel global – cei ce muncesc –, un stat mondial al proletarilor, opus statului mondial al capitalului.

Este fabuloasă această poveste, poziţionată în timp istoric pornindu-se de la nucleul ruşilor – variantă estică a varegilor, incapabili să se impună Bizanţului, deşi cuceriseră Constantinopolul şi obligaţi să se stabilizeze la Kiev –, pentru a înţelege, după 1 200 de ani, că ordinea europeană s-a polarizat în Occident.

 

2018-09-09 13:00:18
FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Mineriada şi Revoluţia Franceză

„Chiar şi aşa, am rămas aici.”

Motoul unei „promovări” la Prima TV, pe fondul unor imagini decupate din intervenţia minerilor din zilele de 14-15 iunie 1990.

Fermecătoarele prezentatoare, personaje din prim-planul lumii „show”-ului românesc, reuşesc cu adevărat să convingă cât de mare a fost sacrificiul tinerilor rămaşi în România după acele evenimente.

Nimic mai simplu, mai natural, dacă ar fi şi numai să ne gândim la efectele unei intoxicări şi manipulări propagandistice.

Nu mă gândesc la frumoasele şi distinsele prezentatoare de la Prima. Nu. Ele reprezintă doar efectul unei manipulări executate şi promovate de profesionişti ai domeniului.

Când mă gândesc doar la morţii Revoluţiei Franceze, de la 1789 şi după, la sutele de călugări arşi de vii, la miile de nobili ghilotinaţi, nu pot să nu mă întreb ce s-ar fi întâmplat cu Franţa dacă ar fi fost locuită de români.

 

2018-09-08 13:00:36
FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Imperiu şi naţiune

Nu poţi face confuzia între imperiu şi naţiune. Între imperialist şi naţional.

Orice extensie a imperiului înseamnă imperialism. O împlinire a naţionalului în geografiile sale etnice nu are nimic de-a face cu imperialismul. Când o politică naţională vizează realizarea de condiţii egale pentru majoritatea etnică dezavantajată de poziţia şi statutul unor comunităţi etnice alogene, nu înseamnă că ne aflăm în faţa unor politici şovine şi în niciun caz imperialiste.

 

2018-09-07 13:00:16
FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Breviar laic

Eternitate

Singurul obiectiv pe care nu-l poţi rata şi de care nu te poţi pierde pe drum a fost, este şi va rămâne Eternitatea.
Unii reuşesc să o amâne. Pentru scurt timp, desigur.
Asta, dacă ne referim la Eternitatea noastră, a fiecăruia dintre noi, şi nu la cea comună, presupunând că aparţinem unor forme de colectivităţi conştiente.
Puţini ne putem înscrie în Eternitatea timpului istoric.

 

2018-09-06 13:00:45

 

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
La Adevărul Live

Implicaţiile externe ale războiului politic din PSD

Social-democraţii au început oficial războiul în interiorul partidului.Dupa schimbul de replici şi acuzaţii Gabriela Firea a cerut demisia ministrului Carmen Dan şi a vorbit de  relaţia tensionată cu Liviu Dragnea. Ultimul lider PSD care s-a luat de Dan a sfârşit prin a-şi da demisia din funcţia de premier, însă de această dată Firea pare să aibă în spatele său mai mulţi oameni cu greutate din partid. Care sunt implicaţiile acestui război am discutat, la Adevărul live, cu fostul director SIE, Ioan Talpeş.

Vezi înregistrarea la:

https://adevarul.ro/news/politica/implicatiile-externe-razboiului-politic-psd-8_5b8fcaa3df52022f7525bcbb/index.html

 

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Caută pe blog

Pagini

  • Amintiri din viitor
  • Breviar laic
  • Despre noi
  • Dosarele lui Talpeş
  • Miscellanea

Categorii

Articole recente

  • Noi şi ei, ei şi noi
  • Românii şi viitorul
  • Aristotel, democraţia şi barbarii
  • Anul 1000 şi câmpul de luptă (II)
  • Anul 1000 şi câmpul de luptă (I)

Etichete

al Doilea Război Mondial anul 1000 Anul 1989 Bazinul Carpatic Bizanţ CAER capital Ceauşescu China comunism decembrie 1989 democraţie Dumnezeu evrei Formarea poporului român globalizare Gorbaciov Helmuth Kohl imperiu Imperiul roman istorie legendă libertate manipulare Marea Neagră natiune naţionalism Occidentul percepere popoare Poporul Ales predictibilitate români România românii Războiul Rece socialism şi capitalism Tratatul de la Varşovia trecut Turnul Babel Uniunea Sovietică URSS viitor înstrăinare învinşi şi învingători

Arhive

  • noiembrie 2018
  • septembrie 2018
  • august 2018
  • iulie 2018
  • iunie 2018
  • mai 2018
  • aprilie 2018
  • martie 2018
  • februarie 2018
  • ianuarie 2018
  • decembrie 2017
  • noiembrie 2017
  • octombrie 2017
  • septembrie 2017
  • august 2017
  • iulie 2017
  • iunie 2017
  • mai 2017
  • aprilie 2017
  • martie 2017
  • februarie 2017

Mesager

Dacă vreţi să corespondaţi cu autorul, completaţi formularul de mai jos.

O naţiune nu are nicio şansă de a se dezvolta fără un program comun care să o definească şi să o caracterizeze în configuraţia geostrategică, economică, financiară şi culturală. Altfel, indiferent ce încă mai visăm, ne vom destructura în părţi ale altor proiecte şi programe naţionale, capabile să se exprime, să se susţină şi să progreseze.

© Ioan Talpeş, 2016