Rămânând la momentul funcţionării gentlemen’s agreementului britanico-prusac – atât de avantajos pentru concretizarea programului elaborat de cancelarul de fier întru unificarea Germaniei şi favorabil, în primă fază, pentru continuarea extensiei imperiale britanice în Africa şi Asia, unde concurentul francez a fost blocat – se poate spune că transferul coroanei imperiale preluate, iniţial, de Corsican de la Habsburgi, la Hohenzollernii prusaci avea să marcheze deschiderea disputei imperiale dintre Berlin şi Londra pe programul mondializării societăţii umane.

La 15 iunie 1888, Wilhelm al II-lea, iubitul nepot german al împărătesei britanice Victoria, avea să fie încoronat împărat al celui de-al Doilea Reich German.

În pofida tuturor antecalculelor făcute pentru a înlătura perspectiva angajării unei concurenţe devastatoare cu o Germanie unificată, devenită motorul dezvoltării industriale europene, după moartea împărătesei tutelare a celor trei mari ai Eurasiei timpului, legăturile de sânge ale purtătorilor celor trei coroane nu au făcut decât să alimenteze argumentările ce au stat la baza marii tragedii ce va însângera umanitatea în anii 1914-1919.

 

2018-03-26 11:00:37