Categoric, chinezii cunosc arta indestructibilului.
Gândiţi-vă la cei 8 000 de oşteni din teracotă ce reprezintă garda primului împărat unificator al Chinei.
Rămâi stupefiat în faţa rezistenţei şi măreţiei lutului ce urma să transmită măreţia şi grandoarea clipei.
Când am vizitat prima oară acest monument al clipei turnate în perenitatea ţărânii, am rămas uluit de fragilitatea tuturor produselor celei mai înaintate tehnici a timpului – săbii şi platoşe de fier –, care ar fi trebuit să le asigure veşnicia.
Doar poziţiile şi gestica încremenite ale falnicilor purtători îţi mai sugerează prezenţa înspăimântătoarelor arme ce trebuiau să oprească chiar lucrarea timpului.
Locuitorii Cantonului, practicanţii unei arte culinare devastatoare, obişnuiesc a spune că în oraşul lor se mănâncă tot ce merge – în afară de tanc –, tot ce zboară – în afară de avion – şi tot ce pluteşte – în afară de submarin. Nu vă lăsaţi induşi în eroare! Toţi chinezii cunosc diferenţa dintre măcinarea şi rezistenţa cotidianului, supuse erodării timpului.
După ce am văzut soldaţii de teracotă din mormântul primului împărat de la X’ian, sunt convins că şi minunile tehnologice de astăzi se vor disipa în îmbrăţişarea caldă a ţărânii.
Doar facerile Tale sunt eterne, Doamne!

 

2018-06-20 12:00:50