Civis Romanus sum”, rostea Apostolul Pavel când soldatul ridica biciul pentru a-i aplica flagelarea hotărâtă de tribunul roman Claudius Lysias.

A fost îndeajuns pentru ca reprezentantul Romei să înţeleagă faptul că disputele religioase erau de competenţa instanţelor şi că inclusiv cetăţenii romani aveau libertatea, obligaţia şi dreptul de a fi judecaţi de instanţele propriei credinţe, chiar – şi mai ales – dacă credinţa religioasă se confunda cu apartenenţa etnică.

Dacă disputa teologică nu avea nicio relevanţă în faţa tribunului roman, declaraţia Apostolului că „eu cu bun cuget am vieţuit înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta”, l-a obligat pe marele preot să ceară pălmuirea, peste gură, a mincinosului.

Pentru un fiu al lui Israel, această pedeapsă era cea mai gravă ofensă şi se solda cu retragerea automată a calităţii de fiu al lui Israel. (va urma)

 

2018-06-02 12:00:55