Robert King – O istorie a Partidului Comunist ­Român, apărută sub auspiciile Institutului Hoover din California.

„Două grupuri importante – scrie King – au fost atrase de comunism în România din motive etnice.

Unul a fost alcătuit din «popoare respinse», deci lipsite de o bază teritorială sau de identitate etnică, clar definite.

Al doilea a fost alcătuit din iredentişti [proveniţi] din statele vecine, nemulţumiţi de includerea lor în România şi de tratamentul ce le era aplicat.

Din prima categorie au făcut parte evreii, din cea de-a doua, maghiarii.”

Ce este extraordinar rămâne faptul că românii pot fi orice, şi mai ales naţionalişti; ceilalţi au dreptul la opţiunile indivizilor şi comunităţilor şi în niciun caz nu acţionează în numele rasei, fiind îndreptăţiţi să-şi apere şi perpetueze privilegiile şi avantajele dobândite prin jefuirea românilor, în perioadele când i-au supus şi atât timp cât îi mai controlează şi finanţează.

–   „popoare respinse”, o formulare total falsă, dacă ar fi şi numai să ne referim la SUA, unde niciodată nu s-a acceptat noţiunea de popor pentru un grup etnic-lingvistic;

–   dacă a existat un popor respins din geografia tuturor reprezentărilor politice, economice, financiare, culturale, din arealul etnic şi lingvistic românesc, atunci acela era cel român;

–   încercarea lor de recuperare – în plan economic, politic şi social – a generat antiromânismul, evidenţiat odată cu politica de apărare a privilegiilor celorlalţi.

Se vorbeşte mereu de reprezentări în materie de comunism, menţionarea procentajelor înalte deţinute de evrei fiind considerate xenofobie şi şovinism.

–   nimeni nu face referire la distribuţia şi administrarea valorilor în materie de:

• proprietate

• educaţie

• şi cultură

Cât despre sănătate… situaţia existentă fiind considerată absolut morală, nereprezentând, în fapt, alături de celelalte decalaje, decât incapacităţile native ale românilor.

 

2018-07-15 13:00:41