Până în anii ’62-’65 – sfârşit de mileniu II –, când se întrevăd deschiderile unei alte perioade, evidente odată cu importul de automobile, cetăţenii nu puteau nici măcar să-şi imagineze comportamente şi proiecte de dezvoltare individuale, întregul program aplicat societăţii româneşti viza dezvoltarea în proiect comun.
Fericirea ne venea de la a fi împreună, confundând, din motive ideologice, comunitatea cu colectivitatea.
În comunitate, fiecare e liber participant, în colectivitate, cu toţii sunt subordonaţi.
Aici, în diferenţa dintre sensul şi valoarea celor două concepte, comunitate şi colectivitate, s-a purtat confruntarea dintre democraţia occidentală şi democraţia proletară.
Nouă, românilor, departe de a fi practicat principiile comunităţii la niveluri acceptabile, ni s-au aplicat acelea ale colectivităţii, sălbatica tentaţie a libertăţii individuale propulsându-ne în logica naturală a eşecurilor majore.
Este şi asta o explicaţie posibilă.

 

2018-07-06 13:00:36