Cred că şansa actualelor societăţi germană, japoneză, chiar şi italiană, a constat în condiţia învinsului, asumată şi aplicată la nivelul comunităţilor etnice.
După ce şi-au asumat catastrofele şi dezastrele, fiind forţaţi să plătească şi daunele produse celorlalţi, le-a fost mult mai uşor să se ocupe şi de propriile nevoi.
Noi, chiar şi înfrânţi, nu ne-am putut considera niciodată responsabili, nu atât din cauza unor perceperi falsificate privind realităţile câmpului de luptă, cât mai ales a convingerii că participaserăm la războaiele altora, iar înfrângerile le aparţineau acestora.
Ar fi fost penibil să pretindem că victoriile nu ne aparţineau nouă, în condiţiile în care nici „aliatul”, nici „inamicul” nu fusese stabilit în raport de interesele noastre.
Cum nu puteam să ne înfrângem concomitent aliaţii şi inamicii, orice am fi făcut, ne rămânea soluţia racordării la învingători pentru a ne recupera ce era posibil şi oricum ne aparţinea, dar ne fusese răpit şi de unii şi de alţii.

2018-07-03 12:00:42