Am aflat, recent, că un stat, intrat în criză, a fost obligat să se împrumute cu o dobândă record.

Explicaţia vine din neîncrederea internaţională bancară faţă de posibilităţile reale ale statului respectiv de a performa astfel încât să poată returna împrumutul la termenii stabiliţi.

Criptocomunist iremediabil, continui să cred că unui stat aflat în dificultate îi scazi dobânzile pentru a-i da şansa să depăşească o situaţie de criză şi să-şi reperformeze structurile economice şi financiare pentru a-şi achita datoriile.

Trebuie să învăţ, acum, la bătrâneţe, că pentru a ajunge să fii mai performant trebuie să plăteşti mai mult, oricum peste marja de împrumut aplicată performanţilor. Doar aşa vei obţine un nivel de credibilitate acceptabil.

Îmi amintesc de împrumuturile pe care România le făcea pe piaţa internaţională a capitalului în anii ’90, deci când avea nevoie de sprijin pentru a promova reforma de restructurare economico-financiară şi a stabiliza viaţa economică şi socială.

Este evident că eram supuşi la criteriul rezistenţei în condiţii de dezastru.

Toţi ne ajutau, acuzându-se că suntem comunişti şi că nu dorim să facem o tranziţie reală spre economia de piaţă. Pentru a reuşi acest proiect, împrumuturile pe care le obţineam se ridicau, în mod obişnuit, pe la dobânzi de 25%. Foştii „sovietici” au început să-mi pară singurii noştri adevăraţi prieteni.

 

2018-06-21 12:00:13