Înainte se spunea că aceia care nu au părinţi sau, mai bine zis, se leapădă de mamă şi tată, nu pot avea nici Dumnezeu.

Astăzi, s-a ajuns ca cei care se leapădă de mamă şi tată pretind că o fac în numele lui Dumnezeu.

Cu ce pot fi ei oare mai buni decât aceia ce te îndemnau să-ţi nesocoteşti sau chiar să-ţi trădezi părinţii, în numele marxism-leninismului.

Viţelul de Aur ne-a ajuns îndreptar de când doar banii trasează şi impun hotar.

Să fie, oare, blestemul atât de mare, încât dispariţia ultimei picături de sang royal să ne destineze rătăcirilor cercului de început? Să fie „spirala” doar cheia energiei obligate, tentate să se înscrie în „timp”?

Doar oamenii îşi imaginează că timpul are o dimensiune ce s-a epuizat, numită trecut.

Dacă energia se manifestă conform legii lui Lavoisier, atunci şi timpul se comportă la fel.

Funcţionează doar pe parcursul unei transformări de natură energetică, lipsa imaginaţiei la nivelul actual obligându-ne să gândim doar astfel.

Numai când vom ajunge să desluşim dimensiunile Nimicului vom înţelege ponderea acestuia în ceea ce, până nu de mult, se numea „Eter”.

 

2018-02-25 11:00:28