Încep să cred, chiar am ajuns să fiu convins de faptul că adevărata forţă de rezistenţă a românilor a constat într-o fabuloasă, fantastică capacitate de adaptare la formulele cele mai dure ale sărăciei.

„Fie pâinea cât de rea, tot mai bine în ţara ta” a fost sloganul ce a animat, din generaţie în generaţie, statornicia românească într-o geografie care nu le-a aparţinut decât foarte puţin timp şi în foarte mică măsură din punct de vedere politic, economic, financiar, militar şi chiar cultural. De fiecare dată, în momentele de mare restrişte şi încercare pentru o lume ce-şi aflase condiţia identităţii prin aceea a unei marginalizări extreme, repugnantă pentru aceia care îşi propuneau extensii şi control într-un spaţiu ce se dovedea cu atât mai greu de controlat cu cât era mai înstrăinat.

 

2018-06-19 12:00:22