Geografia economică marginală, bazată pe agricultură şi materii prime, în cele trei principate – devenite şi teritorii de dispute continue între imperiile otoman, habsburgic şi ţarist – va cunoaşte o evoluţie mult întârziată a procesului capitalist.

Fără surse de acumulare a capitalului, oricum sub limita unor politici de dezvoltare marginale geografiilor imperiale dominatoare, cele trei principate au cunoscut sistemul pieţelor interne absorbite în politici liberale pentru promovarea mărfurilor venite din exterior.

Pe parcurs, comerţul şi formele incipiente ale dezvoltării industriale se vor concretiza având la bază iniţiativele alogenilor ce se bucurau de statutul de cetăţean al puterilor tutelare.

Se poate spune că forma de guvernare şi autonomie a principatelor extracarpatice a blocat, prin statutul propriilor supuşi, accesul acestora la dezvoltarea de tip capitalist, fiind dezavantajaţi în raport cu producătorii şi comercianţii puterilor tutelare.

 

2018-06-09 12:00:40