Curios rămâne faptul că într-o lume a tuturor mişcărilor, deplasărilor, migraţiilor şi transhumanţelor, controalelor şi invaziilor, nimeni nu sesisează şi nici nu se referă la substanţa geografiei etnice.
Vin goţii–hunii–slavii–avarii–bulgarii–ungurii–pecenegii–cumanii–tătarii–mongolii, se perindă, se exhibă, se produc mai mult sau mai puţin majestuoşi, în săbii generoşi, făcând istorii şi coroane de folos, pentru a sfârşi în faţa unui model pentru o mie de ani inexistent. Cum s-o fi putut a se întâmpla o asemenea istorie, lipsită de orice logică terestră?
Degeaba mai căutaţi românii printre săbiile de politici redecoratoare. Erau singurii care nu simţeau nevoia căutării de ţară.

 

2018-07-10 13:00:17