Supremaţia „istoricului” nu poate să ducă decât la condamnarea Istoriei.

Viaţa istorică şi conştiinţa umană sunt cele două componente ce definesc evoluţia umanităţii, în pofida crezurilor timpului, mai mult sau mai puţin întâmplătoare, categoric necesare.

Între obiect şi subiect istoric se defineşte şi se consumă voinţa Creatorului.

Categoric, naţiunile sunt istorice; doar Pitagora şi Platon rămân eterni.

Atât cât vor exista „oameni”, desigur.

 

2018-07-26 12:00:19