Nu există discuţie mai serioasă cu partenerii noştri occidentali care să nu se încheie cu speranţa că şi noi, românii, vom reuşi să devenim mai predictibili, mai ordonaţi, mai organizaţi, mai…

Nimeni nu se întreabă ce ar mai fi rămas din noi – purtători ai unor astfel de calităţi – după retragerea romanilor.

Cine am mai fi fost noi, cei rămaşi după grecizarea Imperiului Roman de Răsărit?

Cum ne-am mai fi numit după ce latinii catolici au cucerit Bizanţul ortodox?

Cine ar mai fi organizat „ţări” între maghiarii apostolici, sârbii şi bulgarii ortodocşi cu tentaţii imperiale, Hoarda de Aur a tătarilor – supuşi mongoli şi stăpâni ai tuturor Rusiilor?

Cine ar mai fi locuit „lobul” estic al Bazinului Carpatic într-o perioadă de necontenite confruntări între otomani, unguri, austrieci, polonezi şi apoi ruşi?

Bulevard de la Est la Vest, de la Vest la Est, de la Nord la Sud şi de la Sud la Nord, Bazinul Carpatic, în integralitatea sa, are o singură caracteristică unitară: îşi varsă toate apele curgătoare în Marea Neagră.

La prima vedere, pornind de la o concluzie superficială asupra realităţilor de astăzi, am fi obligaţi să conchidem că ne aflăm în faţa unui fenomen de polarizare excentrică, în comparaţie cu instituirea centrilor de putere pe configuraţie geostrategică.

Asta până la jumătatea secolului al XIX-lea.

 

2018-02-24 11:00:42