Atât timp cât Marea Neagră a reprezintat o continuare economico-comercială şi chiar politică a Mării Mediterane, ţărmurile sale, inclusiv cel dobrogean, au generat polarizări de interese în adâncimea spaţiilor conexe.

Nu ne vom referi la cei aproape două mii de ani de istorie începută cu colonizările greceşti din Dobrogea (Histria, Tomis, Callatis – mai importante) sau la spaţiul scitic de pe ţărmul nordic al Mării Negre, continuate cu perioada de control roman şi apoi bizantin.

Se poate vorbi, fără teama de a greşi, că aceste marginalităţi ale civilizaţiilor greceşti, elenistice, romane şi apoi bizantine, la rândul lor centre şi poli de referinţă şi relaţionare pentru spaţii largi continentale, au reprezentat coloana de contact şi comunicare între lumea de la nord de Helespont, până la limitele nordice ale Rusiei Kievene de mai târziu, oferindu-ne şi celebrul drum al chihlimbarului, devenit mai târziu cel de la „varegi” la greci.

Este adevărat că avem de-a face cu o lume destul de complexă, marcată de itinerare spectaculoase, de migraţii şi experienţele ce vor da naştere popoarelor balcanice, prin suprapunerea – nu paşnică, de cele mai multe ori – peste substraturile grec şi trac latinizat care vor cunoaşte, la rândul lor, procese politice identitare pe parcursul transformărilor produse în Imperiul Bizantin. (va urma)

 

2018-03-21 11:00:08