Cruciadele, puseuri politico-militare ale Occidentului reconfigurat pe temelia proiectului lui Carol cel Mare, aveau să dea, la 1204, lovitura de graţie moştenitorilor celei de-a Doua Rome.

Deşi, iniţial, odată cu lansarea primei cruciade, la 1099, şi cucerirea Ierusalimului, aflat în posesie musulmană din anul 638, părea că Occidentul şi Orientul, foste latine, acum germanizate şi grecizate politic erau pe cale să găsească calea pentru depăşirea adversităţilor contabilizate pe traiectul religios al marii Schisme. O sută de ani de contacte şi relaţii bazate pe valori şi mentalităţi diferite aveau să consemneze clivajul tragic ce va duce, în 1204, la lovitura de graţie pe care „noii latini” o vor da latinilor grecizaţi ai Orientului. Sfânta Sofia va cunoaşte, pentru prima dată, experienţa unei liturghii impuse cu tăişul sabiei în numele aceluiaşi Dumnezeu pe care creştinii îl adulau, divizându-se prin perceperea diferită a Sfintei Treimi.

Oricum, Imperiul Latin de la Constantinopol, instituit odată cu capitularea capitalei Bizanţului, ca şi enclavele formate pe unele teritorii din Balcani, vor fi departe de a afla argumentaţia şi forţa unei extensii sau măcar susţineri din partea „metropolelor”. (va urma)

 

2018-03-22 11:00:47