„Latinii” vor rivaliza cu „necredincioşii” în memoria „balcanicilor ortodocşi” şi – nu de puţine ori – toleranţa religioasă otomană urma să fie considerată acceptabilă în faţa misiunii apostolice, de fiecare dată resuscitată în faţa „orientalilor ortodocşi”, atunci când îşi căutau sprijin pentru a rezista în faţa Semilunii.

Pe un alt plan, acela al relaţionării popoarelor de la Marea Egee şi Marea Mediterană cu Occidentul intrat în Renaşterea italiană, ar fi incorect să se treacă peste contribuţia latinilor genovezi sau veneţieni care, deşi aflaţi într-o concurenţă nimicitoare, au reuşit să menţină activ tronsonul naval cu ţărmurile şi statele de la Marea Neagră.

Ar fi chiar nedrept să nu se sesizeze impactul pozitiv politic, economic şi cultural din perioada de început a celor două state româneşti de la sud şi est de Carpaţi, înflorirea şi chiar explozia culturală a acestora aparţinând, pe unele planuri, chiar etapei Renaşterii, cu amprente determinant ortodoxe în planul arhitecturii şi picturii bisericeşti. (va urma)

 

2018-03-23 11:00:19