Se va ajunge, probabil, odată, şi la mărturisiri, dacă acestea nu au fost făcute încă, însă lipsa totală de moralitate şi onorabilitate şi-a pus de la început amprenta asupra modului de a se organiza şi desfăşura acţiunile.

Şi asta nu numai pentru că „planificatorii” au trebuit să cedeze tot mai mult faţă de proiectul iniţial, în faţa incapacităţii instalării vreunei forme de control – sub semnul agresivităţii sloganului „revoluţia continuă” –, ci şi ca urmare a reformulărilor şi reconturărilor de grupuri de putere, pe fondul continuelor presiuni şi forcinguri exercitate de cei aflaţi deja în „plan de putere”, exprimând interesele sovietice şi ungare, în primul rând, ambele observate şi promovate direct sau subtil, cel ungar fiind chiar susţinut de o manieră ce nu putea să nu surprindă.

Şi – totuşi – nu a surprins. Ba chiar mai mult, se vor găsi nu puţini dintre liderii de opinie ai timpului, care s-au angajat fără rezerve în susţinerea unor formulări verbale şi scrise dedicate veşnicei prietenii ungaro-române, care se evidenţia cu putere în lupta eroică a românilor de eliberare de sub jugul dictaturii criminale ceauşiste şi de sub controlul Securităţii aservite. Şi acum sper că toţi cei care se exprimau în termenii în care au făcut-o în acea perioadă planificată să fie nu numai tulbure, ci atât de întunecată şi de contorsionată, încât chiar zonele tulburi să pară a sugera şansa unei posibile iluminări viitoare, deci, şi acum îmi place să cred că invectivele şi actele nesăbuite nu au fost decât consecinţe ale unei fierbinţi nevoi de autoconformare şi autoreconfigurare la parametrii unei lumi ce urma să vină.

 

2018-03-18 11:00:33