Helmuth Kohl şi Bernd Schmidbauer 

 

Aflându-mă în faţa omului despre care fusesem informat că trăise, în anul 1988, luna decembrie, una dintre cele mai fabuloase experienţe în materie de mojicie diplomatică, de golănism de tip tovărăşesc, am înţeles cât de dificilă putea fi o recuperare la nivelul decizional suprem atunci când gesturile, chiar şi întâmplătoare, nu fac decât să confirme perceperile comparative în materie de analiză istorică.

Răspunzând unei invitaţii din partea celebrului, pe atunci, 008 al Germaniei, domnul Schmidbauer, coordonatorul serviciilor germane[1] şi purtat prin încăperile reprezentative ale clădirii Cancelariei de la Bonn, aveam să descopăr cum poţi să declanşezi, la nivel statal, reacţii cu impact dezastruos prin simple gesturi gratuite. Şi, trebuie să recunoaştem că, în ceea ce îl priveşte pe Nicolae Ceauşescu, nu au fost puţine momentele de provocare internaţională, pe logica lui „Gică contra”, urmărindu-se doar un beneficiu imagistic specific mahalalei politice de pretutindeni. Jocuri benefice imagistic, pentru cei mari, şi cu repercusiuni posibil devastatoare, pentru cei mici. (va urma)

[1]   „Omul din stânga” Cancelarului, cel cu informaţiile, în dreapta aflându-se „omul politicilor”, adică ministrul finanţelor (de ţinut minte pentru aceia care îşi imaginează că guvernează şi pe la noi).

 

2018-05-13 12:00:56