Am fost obligat – prin cunoaşterea situaţiei României – la o politică a echilibrului, acceptând „jocul estic”, pe fondul „angajării vestice”.

N-am făcut altceva decât să respect schema, chiar să recuperez sistemul practicat în celelalte state foste membre ale Tratatului de la Varşovia, obligate să nu depăşească limitele de comportament şi colaborare cu Moscova, negociate de aceasta cu Occidentul.

Toate presiunile exercitate asupra României vizau evidenţierea presupuselor relaţii speciale cu Moscova, aşa-zisul devotament al unor cercuri obscure din jurul lui Iliescu faţă de conducerea Rusiei, indiferent care ar fi fost aceasta şi cum fusese schimbată.

Era evident că se juca mai mult decât subtil, iar logica consta în blocarea sau anihilarea grupurilor reale prooccidentale. (va urma)

 

2018-02-14 11:00:54