Rusului ortodox pravoslavnic – cu un program menit a elibera Balcanii şi Constantinopolul de ocupaţia otomană – îi ia locul, aproape peste noapte, omul sovietic (omul sfaturilor), conotaţie ce se desprindea total de încărcăturile iniţiale, etnică şi religioasă.

Mai mult chiar, pe un eşafodaj marxist-leninist – cu puseuri dictatoriale de intervenţie consacrată instituirii „supremaţiei maselor largi populare de pretutindeni” faţă de orice fel de formulă de individualitate identitară situată în contradicţie cu ansamblul generalizant –, omul sovietic nu era numai un model, ci şi un proiect ce se cerea aplicat cu determinare şi grăbire, reprezentând calea, noua cale spre instituirea societăţii lipsite de exploatare şi de pericolele naţionaliste-şoviniste, promotoare de instincte de supremaţie şi dominaţie.

Omul sovietic urma să se constituie în oferta unui proiect uman social, eliberat de dificultăţile şi tribulaţiile unei existenţe înscrise în tensiunea provocării zilnice şi prăbuşirile jocului economic – propunând o lume a egalilor, capabilă să ofere şanse egale de exprimare tuturor indivizilor eliberaţi de presiunea şi dezastrele sistemelor concurente, de orice natură erau acestea – şi, în primul rând, a celor bazate pe credinţe şi religii, pe naţiuni şi state concurente. (va urma)

 

2018-06-04 12:00:50