Într-o celebră mănăstire bulgară se păstrează un nu mai puţin vestit pocal, sculptat în aur şi argint dintr-un corn de taur. Când ridici pocalul, poţi citi inscripţia: „azi beau”, iar când îl goleşti îţi apare, în interior, filigranată, continuarea: „mâine nu beau”.

Trebuie ca frumosul obiect să fi rămas de prin timpurile iconoclaştilor consumatori de continuu prezent, conştienţi de relativitatea timpului recurent.

Numai cretinii pot să-şi imagineze că mai pot trăi şi mâine, atât timp cât oricare mâine… poimâine… răspoimâine se trăiesc într-un perpetuu azi.

Niciodată nu-ţi vei putea bea pocalul cu vin mâine, fără să constaţi că trăieşti azi.

Aceia care consumă azi au trăit desigur ieri, iar aceia care muncesc azi vor consuma iluzia lui mâine.

 

2018-01-31 11:00:10