Se pare că singura şansă a existenţei şi dăinuirii a fost oferită de cuminţenia supusă dobândită în şi din condiţia de supuşi romani, smulşi pentru două secole întocmirilor aleatorii ale unor proiecte de factură primară, aflate în fază de organizare incipientă, stabilizate prin concesii clientelare.

La fel ca pe parcursul întregii sale geografii, din nordul Britaniei, pe Rin, sudul Germaniei, câmpia Austriei şi Panonia, limaesul valah, continuat cu cel al Moldovei şi nordul Pontic au reprezentat, la rândul lor, fâşii de polarizare şi stabilizare economico-culturală.

Pe acest fundal, care a generat două geografii distincte pe parcursul primului mileniu, în care Occidentul latinizat, inclusiv insulele britanice, până la Câmpia Panonică, care a reprezentat, împreună cu Patrulaterul Boemiei-Elba la nord şi Stiria la sud, linia de demarcaţie între ceea ce se va numi Occidentul propriu-zis şi geografia adiacentă, diferită lingvistic şi etnic, însă cucerită religios, începând cu secolul al X-lea şi tranşată definitiv până în secolul al XV-lea.

Un spaţiu de dispută între Occidentul clasic şi Orientul european, slavo-mongolo-tătaro-otoman.

Dacă în sud şi est extensia şi influenţa au avut de întâmpinat opunerea Bizanţului, astfel că doar Croaţia şi Slovenia vor cunoaşte un program catolic peste un destin slav, în Câmpia Panonică, odată cu aşezarea ungurilor, se pun bazele unui proiect turanic catolicizat, care va cunoaşte o preocupare constantă de extindere asupra celuilalt pol al Bazinului Carpatic, sub stindard apostolic, inclusiv cu tentaţii de cucerire a unor zone de la sud de Dunăre, tendinţe constante, incluse odată cu deschiderea perioadei cruciadelor, până în secolul al XV-lea inclusiv. (va urma)

(Din cartea Al optulea breviar laic, în curs de apariţie)

 

2017-10-26 13:00:28