De câte ori mă prostern în faţa Parthenonului, nu pot să nu mă gândesc la Persepolis şi la celebra Apadana ridicată pe piloni de câte 20 de metri înălţime, pe care fusese instalat un tavan din lemn de cedru.
Prima fază a războiului persano-grec se încheia cu naşterea Imperiului Atenian, hotărât să-şi concretizeze noul statut printr-o simbolistică arhitectonică a supremaţiei.
Războaiele ce au angajat lumea greacă, având ca protagonişti principali Atena şi Sparta, vor sfârşi lamentabil prin transferul proiectului de universalism barbarilor macedoneni, reproiectaţi prin viziunile lui Aristotel.

Astfel, va urma fabuloasa aventură, a inegalabilului Alexandru, soldată cu prăbuşirea Imperiului Persan şi a nu mai puţin inegalabilului Persepolis, Atena şi Sparta mulţumindu-se cu condiţia unor oraşe de provincie, îngenuncheate de noua faimă a celor zece Alexandrii.
Şi, astfel, obligată pentru prima dată la unitate în faţa pericolului persan, lumea oraşelor-state greceşti va cunoaşte logica „imperiului” prelungit în sinteze de forţă autosufocate de memoria unor civilizaţii intrate în suficienţa sinucigaşă a elitelor supersofisticate.

 

2018-04-18 13:00:51