Proştii, adică cei mulţi, au fost dintotdeauna atraşi de inteligenţii puţini, de când este lumea, cu promisiuni şi imagini ce se vor a fi şi s-au reclamat mereu la formule ideale.

Niciodată nu s-a pus în discuţie funcţionalitatea proiectelor, care, de cele mai multe ori, nici nu au fost formulate ca atare, rămânând la nivelul stării de negare a variantelor aflate în aplicare.

În România democrată, scăpaţi de coşmarul planificărilor centrale, pe 5, 10 şi chiar 20 de ani, ce ne extaziau la ­fiecare congres, am demarat „viitorul” prin adoptarea deciziei de desfiinţare a oricărei formule de planificare, reuşind astfel să scăpăm de orice mijloc de control centralizat.

Nu a mai fost nevoie decât de un pas pentru a intra în normalitatea absurdului care a urmat.

Fiecare subiect economic, aflat la rândul lui în nevoie de libertate economică, a simţit nevoia de libertate funcţională şi, rupând verigile intermediare, a declanşat marea prăduială în numele reformei ce avea să ne ofere şansa de a scăpa, în sfârşit, de comunism, angajându-ne în „zbor neclintit” spre capitalism.

Am folosit celebra expresie „neclintit”, subtilizând-o sintagmei, atât de dragi Tovarăşului, „spre socialism biruitor, neclintiţi în zbor”, nu doar pentru a demonstra cât de schimbătoare sunt „vrerile” oamenilor, ale românilor, în special, ci şi cât de apropiate ne sunt „pohtele” şi „vremile”, căci doar puţini, cei aşa-zişi „deştepţi”, adică cei foarte puţini, au ştiut să-şi marcheze potenţele şi diferenţele în cumplitul război pe care l-am declanşat responsabilizat pentru distrugerea expresiilor materiale ale comunismului şi înnoirii spirituale de noi înşine.

Într-o abordare frenetică a „astăziului continuu” în materie de consum, am uitat că mâinele va fi tot mai dificil fără munca de zi cu zi.

Şi, pe deasupra, ne-am simţit deosebit de fericiţi, lăsându-i doar pe cei care mai credeau în onoare să muncească, noi făcându-ne eroi cotidieni din hoţii programaţi.

 

2018-03-02 11:00:21