Omenirea se împărţea în trei tronsoane de evoluţie şi dezvoltare:

– cel democratic, pe program de creştere şi extindere bazat pe garantarea proprietăţii şi libertatea capitalului;

– cel socialist-comunist, angajat pe confiscarea proprietăţii şi capitalului intrate în proprietate de stat, odată cu instituirea egalităţii sociale şi economice, politice şi culturale obţinute şi bazate pe principiile dictaturii de dezvoltare, asistată de cea ideologică discreţionară;

– cel de-al treilea, cel al popoarelor din fostele colonii şi teritorii aflate sub statut de dominion, ce păreau defavorizate – în pofida coparticipărilor masive la conflagraţie şi a declaraţiilor şi înţelegerilor încheiate pentru stabilirea, după război, a unei lumi mult mai drepte în materie de şanse de dezvoltare în varianta unor state independente.

Până la încheierea confruntărilor din Grecia, a tranşării regimurilor comuniste din Europa de Est, a războaielor din Indochina şi a celui coreean, omenirea s-a aflat în faza „acomodărilor” marginale operate în baza prevederilor tratatelor de pace, altfel spus, în procesul de trasare a limitelor zonelor de influenţă şi dominaţie – concomitent cu perioada (pentru douăzeci de ani), stabilită pentru rambursarea datoriilor şi obligaţiilor de război.

Declanşarea Războiului Rece sau, mai bine spus, continuarea de către Moscova a politicii de penetrare ideologică şi de susţinere militară a mişcărilor şi „revoluţiilor” de eliberare din geografiile coloniale va reformula decisiv parcursul marilor politici geostrategice angajate în vederea tranşării zonelor de influenţă între cele două superputeri – SUA şi Uniunea Sovietică –, Marea Britanie şi Franţa suportând acomodările specifice pentru puteri de rangul doi.

(din Al optulea breviar laic, carte în curs de apariţie)

2017-11-03 13:00:01