După hei-rupurile unei economii sublime până la ineficienţă în dinamica iresponsabilităţilor generate de un egalitarism profesat prin „amendarea” principiilor ce ţineau de merit şi promovarea acelora de devoţiune, urmaşii celor care trăiseră experienţele dezastruoase ale celui de-al Doilea Război Mondial – inclusiv foametea, până la moartea a mii de oameni. Toate erau contabilizate pe răbojul reprezentanţilor burghezo-moşierimii interne şi ale capitalismului internaţional – un ciclu istoric reclamat şi proclamat a fi viabil pentru eternitate – aveau să-şi încheie lamentabil proiectul, în acordurile imagisticii societăţii de consum.

Pe şi de fond, dincolo de toate speculaţiile penibile în materie de schimbări sau transformări mai mult sau mai puţin necesare, trebuie să convenim că, la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, ţările estice, intrate sub dominaţia şi controlul total al Uniunii Sovietice, se găseau într-o epuizare drastică a resurselor şi mijloacelor aflate dincolo de limita minimă a subzistenţei –, fiind pe de-a-ntregul lipsite de capacităţi de finanţare în vederea relansării economice.

Într-o astfel de situaţie, aflate în imposibilitatea unor programe proprii, ţările estice au fost obligate la „patimile drumului stelei”, modelul sovietic fiind singura cale ce le era permisă. (va urma)

 

2018-03-08 11:00:09