În ceea ce priveşte abordările nedrepte ce încă se mai fac în materie de politici permise în cadrul „lagărului socialist” ce se va constitui – vrând, nevrând –, se uită cu prea vădită constanţă faptul că România – şi ca urmare a performanţelor regimurilor de până la încheierea războiului, inclusiv a regelui Mihai – a avut statut de învins, aflat sub ocupaţie militară, legalizată la nivel internaţional pentru 20 de ani, cu uriaşe despăgubiri de război evaluate la 300 de milioane de dolari, la cursul anului 1938.

Se poate vorbi, dacă ţinem cont şi de faptul că Ungaria, deşi aflată la rândul ei între partenerii Axei, până la capitularea din 1945, s-a numărat printre beneficiarii aranjamentelor convenite între Churchill şi Stalin, influenţa sovietică şi cea occidentală fiind stabilită într-un procentaj similar – 50% – cu acela al Cehoslovaciei şi Poloniei, cărora li s-a acordat şi statutul de cobeligeranţi.

Nici Bulgaria, angajată doar în acţiuni militare ce au vizat ocuparea unor teritorii greceşti şi iugoslave, nu a făcut parte din tabăra învinşilor, beneficiind de un tratament mult diferit de al statului român, căruia i s-a stabilit, în noua configurare geopolitică a lumii şi geostrategică a Estului, cea mai dezavantajată condiţie şi poziţie. (va urma)

 

2018-03-09 11:00:04