„Dacă Biblia îi dă rolul cel important fratelui nomad, victimei, dacă îl lasă să supravieţuiască pe ucigaşul statornic, este numai pentru a-l trimite într-o călătorie de pocăinţă” (Jacques Attali, Evreii, lumea şi banii. Istoria economică a poporului evreu, Univers, 2011, p. 15)

Şi ne mai întrebăm noi, românii, transhumanţii Mioriţei, poftitori la locul şi bunul celui împlinit, de ce nu am reuşit, încă, să ne aflăm pământul împlinirii la noi acasă?

Sau vom reuşi să ne explicăm de ce renunţăm aşa de uşor la „ţara noastră sfântă”?

Mult timp am fost tentat, făcând comparaţii impuse de evidenţele materiale ale unor geografii, repere în civilizaţia lumii, să-mi imaginez că începuturile Istoriei noastre ne obligă la lesnicioasa cale a părăsirii variantelor eşuate. Nimic mai fals! (va urma)

 

2018-03-19 11:00:34