Rusia şi cele trei mari curente ale programului de supremaţie mondială:

–   ortodoxismul – cu moştenirea bizantină transferată în a Treia Romă

–   panslavismul – cu proiecţia supremaţiei rasei slave, capabile să genereze un nou program

–   comunismul – nu numai viabil, ci şi îndeajuns de puternic pentru a angaja lupta pentru supremaţia mondială.

Comunismul, faza de după stabilirea proiectului naţional printr-o extensie ce viza capacitatea unei majorităţi defavorizate la nivel global – cei ce muncesc –, un stat mondial al proletarilor, opus statului mondial al capitalului.

Este fabuloasă această poveste, poziţionată în timp istoric pornindu-se de la nucleul ruşilor – variantă estică a varegilor, incapabili să se impună Bizanţului, deşi cuceriseră Constantinopolul şi obligaţi să se stabilizeze la Kiev –, pentru a înţelege, după 1 200 de ani, că ordinea europeană s-a polarizat în Occident.