Va veni, sunt sigur, nu peste mult timp, vremea să ne gândim de ce, la trecerea dintre mileniul doi şi trei, statele reconstituite în Schengen, corespund coroanelor existente şi recunoscute în secolele XI-XIV.

Cu excepţiile ce ţin de continuităţi sau destructurări ale Imperiului.

Pe fondul suscitării Imperiului de Apus şi al decăderii celui de Răsărit, se lansează o nouă lume, sub autoritatea Papei şi regatelor, pe fond, începutul dividerii moştenirii în formula de dezvoltare ce se va configura, treptat, în varianta centralizată, peste şi cu restricţionarea criteriilor societăţii feudale.

Este un proces concomitent cu manifestări contradictorii între dreptul coroanei-sabiei, cel al credinţei şi cel al „naţiunii”.

Secolul al XI-lea consemnează, astfel, angajarea unor proiecte ce se vor defini pe alte programe de valori.

Încă dependente resuscitării imperiale universale, până în secolul al XVII-lea, prin logica şi jocul coroanelor şi ale naţiunilor feudale, angajându-se, începând cu secolul al XVI-lea, într-un alt circuit de valori, ce avea la bază chiar destructurarea factorului ideologic al Universalităţii – Biserica Catolică şi lansarea „stării a treia”.

 

2018-03-04 11:00:18