Nu există o altă limbă în care să găseşti corespondentul cuvântului „şmecher”, presupus neaoş românesc şi în parte cu dreptate, dacă îi avem în vedere semnificaţia.

Nici chiar în limba germană, de unde l-am împrumutat (Schmecker – persoană cu gust rafinat).
Mă încearcă stupefacţia boierilor valahi, proprietari de vii, antrenaţi în a şaptea europenizare a pieţei vinurilor, obligaţi să-şi prezinte produsele pentru a fi „catalogate” la nivelul „brand-urilor” timpului.

Să inviţi „gustători de vinuri”, profesionişti, capabili să-ţi accepte sau să-ţi respingă produsele, adică să bea, să mănânce şi să-ţi refuze apoi ofertele, după care să-l mai şi plăteşti pentru asta.

Categoric, respectivul, un asemenea personaj, nu putea fi decât un şmecher.

 

2018-05-17 12:00:22