„Legenda nu este una dintre forme, ci singura formă în care putem să gândim în general, să imaginăm, să retrăim istoria. Orice istorie este legendă-mit şi, ca atare, este produsul potenţelor noastre intelectuale, al facultăţii noastre de a concepe, al puterii noastre de a crea, al sentimentului nostru de legătură cu lumea.” (Egon Friedell, Die Kulturgeschichte der Neuzeit, München, 1996, p. 13)

Tuturor demistificatorilor legendelor româneşti, care uită că, pentru alţii, legendele reprezintă chiar noţiunea de credinţă, pentru a genera istoria unui popor – poporul credinţei.

Nu există istorie fără legende.

Istoria legendelor animă şi întăreşte credinţele şi conştiinţa unui popor, fără de care, acesta, nu ar fi decât rezultanta exerciţiului unei aritmetici represive.

Blestemaţi să fiţi cei care încercaţi să omorâţi legendele din sufletul unui popor!

Oricum, nu veţi reuşi, dar blestemaţi veţi fi.

Nu există ceva în Mitologia Românească fără să fie contestat cu furie şi indignare, până la anulare, tocmai de către aceia care ar trebui să cunoască rolul legendelor în alchimia sufletului unui popor.
De ce, oare, respectivii nu-şi îndreaptă spiritul distructiv asupra falsurilor din mitologiile lor? Ale acelora care le promovează pe ale lor – legendele –, negându-le pe ale noastre.
Se pare că „păstorii romanilor” nu vor avea niciodată dreptul la sacralitate.

Nu există istorie fără legende.

Istoria legendelor animă şi întăreşte credinţele şi conştiinţa unui popor, fără de care, acesta, nu ar fi decât rezultanta exerciţiului unei aritmetici represive.

Blestemaţi să fiţi cei care încercaţi să omorâţi legendele din sufletul unui popor!

Oricum, nu veţi reuşi, dar blestemaţi veţi fi.