Angajat în toate confruntările desfăşurate în abordarea balanţei strategice europene, cel mai puternic competitor economic, uman şi militar al timpului, Franţa, a căutat să-şi impună şi menţină controlul pe continent, pierzând marea şansă a ecumenizării geografice a teritoriilor de peste mări. Chiar şi în cazul eforturilor minore, a ajuns să piardă avantaje cu potenţial uriaş, prin aranjamente şi opţiuni incredibil de păguboase.

A doua parte a secolului XIX, pe fondul angajării procesului de dezvoltare clasică a capitalismului, alte două ţări, Prusia şi Italia, reuşesc constituirea statelor naţionale şi – pe fondul unui potenţial industrial deosebit de activ – se angajează în cursa de reîmpărţire în proiect imperialist a unor geografii încă netranşate pe harta Africii.

Nu mai puţin incitantă ar fi o discuţie referitoare la condiţia şi evoluţia naţionalismelor din cadrul fostului Imperiu Ţarist şi al trecutei Uniuni Sovietice.

A discuta, astăzi, despre „naţionalisme” ca variante retrograde de dezvoltare nu este numai nedrept, ci reprezintă chiar o continuare a agresivităţii continuatorilor susţinătorilor şi promotorilor tuturor formelor de imperialism, bazate pe supunerea unor popoare şi naţiuni aflate la un nivel inferior de dezvoltare.

Desprinderea Angliei de lumea catolică şi apoi revolta Ţărilor de Jos în faţa bisericii universale şi a Imperiului Habsburgic universal pe pământ sunt părţi ale aceluiaşi fenomen.

Acestea vor reprezenta exemplul pentru toate revoluţiile naţionale capitaliste democratice, ca şi modelul de trecere de la etapa glorioasă a revoluţiilor naţionale la angajarea proiectului de extensie imperială, prin cucerirea de teritorii străine şi trecerea la exploatarea acestora în perspectivă universală.

Astfel, după pacea de la Westfalia, ereticii briganzi ai mărilor vor reuşi să oblige Spania şi Portugalia catolice să renunţe la o geografie importantă a universalităţii, în favoarea noilor competitori, care îşi arogă dreptul la universalitate în perspectiva bisericilor desprinse de sub autoritatea papală, prefigurând o şi mai mare diversitate în dinamica raportului de putere universală. (va urma)

Naţionalismul, în expresia cuprinderii voinţei exprimării şi promovării intereselor unui popor în proiecţia potenţială a teritoriului de etnogeneză şi a capabilităţilor populaţiei purtătoare, ajunge în faza nevoii de autoexprimare odată cu dezvoltarea forţelor de producţie de tip capitalist.

Este evident că aşa-numita conştiinţă naţională se formează prin conştiinţa de neam, unitate lingvistică şi schimbare a conceputului de proprietate asupra pământului.

Aşa cum, în Evul Mediu, naţiunea de tip feudal era constituită de posesorii pământului şi unitatea de credinţă, odată cu apariţia capitalismului – etapă demarată concomitent cu mişcările de reformă religioasă de individualizare, prin segmentarea conceptului, a proiectului de universalitate în proiecte ale unei unităţi ce se revendică la condiţia de neam, unitate diferită de cea a Imperiului în varianta clasică (în baza unităţii de credinţă şi a moştenirii imperiale) –, naţiunea îşi reproiectează atributele definitorii, reclamându-se formulelor extinse de interese. (va urma)

Şi totuşi, conform unor spirite ale noii democraţii dictatoriale în materie de political correctness, în majoritatea lor de sorginte marxist-leninistă – varianta încă necontaminată şi nepervertită de stalinism, desigur, naţionalistă, şi aceea în măsura în care un georgian seminarist putea să fie suporter absolut devotat imperialei Rusii angajate pe tronsonul binefăcător şi liniştitor al internaţionalismului proletar –, am ajuns la momentul asumării întocmirilor Domnului.

Nu, pentru respectivele conştiinţe ale spiritului democratic uman, internaţionalismul proletar, ca şi capitalismul financiar mondial sunt doar forme de dezvoltare a umanităţii întru aşteptata şi de atâtea ori reformulata globalizare, căi – de la stânga şi dreapta – spre acelaşi viitor comun al omului eliberat, în sfârşit, de toate limitările unor sisteme de forţă şi ajuns în inocenta epocă a libertăţii capitalului.

Nimic mai simplu şi mai firesc.

Doar şi numai sub tutela Viţelului de Aur ne vom putea exprima liberi şi egali, absolviţi de frontiere lingvistice, etnice şi culturale.

Da. Naţionalismul este cel mai mare pericol pentru libertatea umanităţii înclădită pe regulile sistemului financiar.

Banii nu au miros.

„Cardurile” poartă identităţi.

Evident, am ajuns să trăim vremea manipulării absolute.

Când confunzi naţionalismul cu cel mai devastator, insolent şi agresiv imperialism, nu mai rămâne nimic de făcut.

Să continui – şi astăzi – să spui că naţionalismul este orientat şi „agrementat” pe principii „socialiste” – desigur, nu bolşevic-comuniste – este evident că te adresezi „turmei”, fără să te aştepţi că se va mai ridica vreo voce.

Altfel, cum ai mai îndrăzni?

Chiar şi înzestraţilor cu „orbul găinilor” nu le-ar fi greu să sesizeze că etapele de evoluţie a neamurilor, popoarelor, naţiunilor, coagulărilor şi organizărilor de sisteme statale bazate pe geografii etnice au reprezentat chiar forme de stabilizare a unor factori naturali în condiţia acestora de vehiculi ai dezvoltării. (va urma)

Vorbim, zi de zi, despre naţional-socialism, şovinism, antisemitism, naţionalismul ajungând, după 1989, principalul competitor al liberalismului şi „societăţii civile”.

De aici pornind, dezbaterile teoretice nu fac altceva decât reproiecteze dinamica concurenţelor, prin aceea a adversităţilor. Ajungem, astfel, să aflăm că destructurarea naţiunilor şi ştergerea simbolisticii acestora reprezintă chiar şansa progresului şi a viitorului.

Pe proiectul lumii cetăţeanului şi comunităţilor locale, se profilează o reproiectare a principiilor de existenţă ale umanităţii.

Astfel, ne îndreptăm spre o lume în care naţiunile şi statele intră în faza disoluţiei de propriu sistem, dezintegrându-se în formule de acţiune şi construcţii de sistem cu apetenţă şi extensie globală.

Primii paşi ai globalizării impun deschiderea pieţelor, indiferent de comportamentul capitalului.

Prima piaţă deschisă este aceea a informaticii digitale, apoi aceea a exhibării controlate, în proiect consumist generalizat.

Asta pentru aceia care urmează să-şi piardă locul la „moară”, intrând sub roata acesteia.

Din emisiunea de la Adevarul Live, difuzată la 1 decembrie 2016, 2017, socul nationalismului in Europa