Se pare că ciclul în care a intrat omenirea astăzi se va împlini doar atunci când toate popoarele se vor considera a fi diaspore.

Sau doar atunci când nu va mai exista decât un singur popor, celelalte bucurându-se de condiţiile statutului de diasporă.

Vom avea, atunci, plăcerea accesării unor geografii virtuale, foste expresii ale unor identităţi etnice reale, topite pentru a putea genera nou experiment de Turn Babel.

Foto: kayla velasquez / unsplash

Se pare că Ginghis Han era convins de faptul că un conducător poate fi fericit doar dacă poporul lui este fericit.

Când mă gândesc la Ginghis Han, nu pot să nu sesizez că toate fericirile, marile fericiri, atâtea câte există acestea, presupun, în primul rând, jertfă de sânge.

Pentru lumea de astăzi, nu ar fi nevoie decât de dorinţă de muncă, mă refer la noi, românii.

Şi aşa am ajuns la globalizare.

Fără popoare, de unde noi Ginghis Hani?

Doar popoarele care reuşesc în proiect şi program ajung naţiuni.

Când vrei să distrugi un popor, convinge-l că are dreptul să consume mai mult decât produce.

Regula se aplică indivizilor, ca şi familiilor.

Cea mai mare manipulare din istoria umanităţii, de după venirea lui Iisus Hristos, a constat în atribuirea apelativului de „popoare” migratorilor, când nu au reprezentat decât forme de organizare militară tribală pregătite pentru a exercita, aplica şi impune legea ascuţişului sabiei şi a copitelor cailor.

Avem de-a face cu o formă extinsă de mercenariat – clientelar –, coparticipanţi la apărarea limesului lumii romane ce garanta o societate bazată pe principiile unui sistem protejat şi asigurat la parametrii indispensabili unei vieţi de sistem statal.

Fiecare popor îşi are înţelepţii săi.

Popoarele puternice îşi asumă şi înţelepţii altora.

Numai noi, românii, ne considerăm fiecare, în parte, înţelept şi nu mai avem nevoie de alţii.

Pe înţelepţii noştri adevăraţi, chiar şi puţini, îi alungăm pentru a nu fi evidente diferenţele ce ne separă.

Se vorbeşte tot mai mult despre popoarele fără trecut.

Nimic mai fals. Toate popoarele au trecut, fără care nici nu ar mai fi fost.

Istoria le lipseşte.

Trebuie stabilit momentul când încep să facă parte din istorie, ca formule de sistem, depăşind starea de majoritate.

Foto: James Pond / Unsplash