10

Românii sunt singurul popor care şi-a consumat viitorul în trecut.

Mămăliga, ca simbol, nu poate confirma istoria ultimilor 2000 de ani.

Oaia, ca vehicul, nu poate depăşi limitele ţăruşului, iar transhumanţa poartă logica materială a anotimpurilor.

Vaietul, ca expresie a speranţei, nu poate contura decât prezentul.

Din ce să se nască viitorul?

De unde atâta ură faţă de români?

Doar popoarele care au Istorie pot spera la Viitor. Mai mult chiar, ştiu şi să-l construiască.

Popoarele fără Istorie se rătăcesc căutându-şi Trecutul.

Viitorul nu poate fi nimic altceva decât o reproiectare a experienţelor consumate şi asumate, a cunoaşterilor asociate şi sintetizate prin aranjamente concurenţiale sau adversative, până la naşterea noii reflecţii a componentelor şi efectelor disociate, capabile să genereze şi să concretizez imaginarul.

Pentru a afla despre ce e vorba, nu trebuie decât să vă amintiţi imaginile pe care le aveaţi despre viitor acum treizeci de ani.

După ce ne-am salvat vânzându-ne trecutul, sărăcim uitându-ne viitorul.

Nu există fost viitor care să nu fi ajuns trecut.

Să ne asumăm formele trecute foste viitoare, pentru a înţelege ceva din şansele celor care urmează să vină, ca şi din condiţia şi împlinirile sau eşecurile celor care au fost.