Cert este faptul că „maestrul” îşi bazează concluziile şi învăţămintele pe întâmplări şi desfăşurări petrecute în spaţiul chinez, confruntări planificate şi consumate între subiecţi statali, angajaţi în proiecte de unificare a imperiului sau de înfrângere a revoltelor.

Desigur, celebrul autor nu lua în seamă şi nu se referea la realităţile europene, unde, în cazul românesc şi nu numai, diferenţele etnice, lingvistice, religioase şi culturale, exprimate în configurări statale, au fost confruntate continuu prin dezvoltarea de interese ce au generat divergenţe geostrategice, abordate şi consumate în logica raportului de putere.

Dar, şi asta s-a demonstrat tot pe parcursul a o mie de ani, simpla logică a raportului de putere, oricât ar fi ea de copleşitoare, nu poate să te facă să obţii sprijinul a „Tot ce este sub Cer”.

Sau, într-o altă formulă de abordare, „Tot ce este sub Cer”, inclusiv „râul, ramul”, pot deveni „convergente” doar odată cu sufletul poporului trăitor într-un teritoriu aflat între trei state învecinate, concurente.

Să trăim astăzi şansa unei opţiuni de suflet?

Evident, condiţia geostrategică românească, nu numai pare, ci chiar se şi dovedeşte a fi convergentă Uniunii Europene şi NATO.

Şi încă ceva:

În China, chiar şi războaiele sunt purtate între chinezi. Doar mărfurile sunt produse, în primul rând, pentru alţii. Asta, bineînţeles, dacă nu învăţăm nimic din „Arta războiului”.