Trimiterea Războiului Rece la arhivă nu rezolvă problematica generată de factorii şi liniile de forţă programate de aceştia.

S-ar putea spune că, dimpotrivă, reuşind a elimina marele pericol al unei confruntări nucleare cu dezastruoase efecte globale, ne-am găsit antrenaţi – aşa speram – în dinamica acomodărilor politico-naţionale marginale, harta politică a lumii părând a-şi căuta precizările în afara principiilor determinante care au funcţionat până la convenirea detentei dintre Washington şi Moscova.

Părelnic căzute în desuetudine istorică, a „sang royal”-ului tranşat, iniţial, prin rătăcirile „conştiinţelor naţionale”, pentru a se revărsa printre uriaşe confruntări generate de purtătorii ideologiei lor, cu perceperi de masă, ne consolăm în părelnic acceptabila meritocraţie consemnată în raţionamentele Viţelului de aur.

Tot ceea ce s-a petrecut odată cu declanşarea incredibilului colaps financiar în SUA (2007), extins cu rapiditate în toată „lumea vestică” şi nu numai, ne-a apropiat mai mult decât oricând de perceperea condiţiei reale a criteriilor de împărţire, administrare şi consum ale resurselor de putere instituite la nivel global, banii nefiind, decât într-o proporţie redusă, expresia circulatorie a valorilor.

A fost îndeajuns intervenţia marelui fachir de circumstanţă – Barack Obama – pentru ca presiunea valorilor gonflate de pe piaţa bancară a imobilelor să se dezumfle până la limita acceptabilului posibil a fi relansat.

De unde, cine şi cum? Asta, dacă am căuta cu adevărat să aflăm de unde au fost accesate sursele şi resursele ce au limitat pieţele financiare ale Vestului, în special cele din SUA.

Să fi ajuns Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional instrumentele de calcul pentru stabilirea ponderii fiecărui stat în echivalări contributorii la administrarea procesului de globalizare?

 

2018-02-07 11:00:12