În istoria Romei, vestitul general Sylla a fost cel care a reprogramat gustul spre o dictatură disimulată – sub mantiile celor mai înalte funcţii consulare, obţinute cu talent şi forţă, peste condiţia de meritoriu.

Pentru tot ce a urmat, inclusiv ideea, şi titlul de împărat, Sylla este considerat precursor vinovat. Asta, bineînţeles, în faţa republicanilor devotaţi ai acelor timpuri şi ai tuturor timpurilor ce au urmat.

Prădător sau jefuitor al Atenei, cum vreţi să-l mai numiţi (86 î.e.n.), generalul Sylla a dus la Roma manuscrisele, încă nepublicate, ale lui Aristotel.

În capitala eternă a lumii, după peste încă o sută de ani, a fost publicată ediţia care stă la baza tuturor variantelor şi comentariilor ce au urmat.

Se pare, dacă ne-am gândi nu doar la Sylla, că se mai află şi printre cei care au distrus şi furat în nevoia de program de reorganizat – unii dintre ei chiar fiinţe atroce, asasini calificaţi, criminali consacraţi – personaje care au şi salvat, fără să-mi închipui că doar gândul la părerile sau nevoile posterităţii i-a animat.

Să fi fost şi pe atunci vorba de nevoi mereu programate de globalizări ratate?

Rostească-se cine se crede a avea drept de a ne aminti!

 

2018-05-28 12:00:55